Tipologia galaxiilor

In clasificarea galaxiilor se pot lua in considerare mai multe criterii, cele mai importante fiind: forma, marimea si culoarea.

Dupa forma acestora, E. Hubble concepe inca din 1936 un sistem de clasificare a galaxiilor in care individualizeaza 4 tipuri.. Astfel galaxiile spirala sunt de mai multe tipuri de la Sa la Sb, in functie de distanta dintre brate si zona centrala. De asemenea in aceasta categorie include si galaxiile spirala barate notate de la Sba la SBd.. Galaxiile eliptice le clasifica in functie de gradul de elongatie de la E0 (celecirculare) la E7 (cele elongate). Intre cele doua tipuri aseaza galaxiile lenticulare – S0, ce au aspectul unui disc in forma de spirala, dar care nu au brate spirale clar definite. A patra categorie este cea a galaxiilor neregulate Irr, de regula de mici dimensiuni, bogate in gaz, praf si stele tinere, dar fara o forma clar definita.

Galaxiile spirala constituie 25-30% dintre galaxiile Universului. Acestea contin un disc aplativat de materie vizibila bogata in praf si gaz ce orbiteaza in jurul unui nucleu sferic, format din stele batrane, rosii sau galbene, deseori in forma de bara. Stelele sunt distribuite peste tot in interiorul discului, dar cele mai stralucitoare roiuri, de stele tinere, albastre si albe,  se gasesc numai in bratele spiralei. Desi spatiul dintre brate pare gol aceasta este doar aparenta. Aceste galaxii se rotesc in jurul proprie axe relativ incet finalizand miscarea odata la cateva sute de milioane de ani.

Galaxiile eliptice au o structura simpla cu aspect de balon si pot fi:

pitice – roiuri relativ mici de milioane de stele, distribuite neuniform in spatiul galactic;
gigantice – localizate de regula in vecinatatea marilor roiuri galactice si sunt constituite deseuri din sute de miliarde de stele. Majoritatea stelelor sunt galbene si rosii, mature si batrane, iar spatiul dintre ele este aproape lipsit de gaze si praf. In aceste sisteme imbatranite formarea stelelor a incetat de mult, iar distantele mari dintre stele fac aproape imposibila ciocnirea dintre ele in ciuda faptului ca revolutiile stelelor nu se fac pe orbite situate in acelasi plan.

Galaxii lenticulare se aseamana oarecum cu cele eliptice, nucleul aproape sferic fiind constituit din batrane rosii si galbene. Prezinta in plus un disc de stele si gaze in jurul nucleului. Seamana in acelasi timp si cu galaxiile spirala, dar ii lipsesc bratele spirala. Unui astronomi considera ca acestea ar fi putut evolua din galaxii spirala, care au pierdut mare parte din gaze si praf.

Galaxiile neregulate contin mult gaz, praf si stele tinere fierbinti (albastre) si sunt caracterizate de o efervescenta activitate, creatoare de noi stele. Sunt observate imense nebuloase roz – emisii de hidrogen, asociate zonelor de generare a stelelor. Sunt de regula galaxii tinere cu materie in curs de organizare sau rezultatul coliziunii intre doua galaxii, in care materia cunoaste un proces de reorganizare sistemica.

Majoritatea galaxiilor au o zona intunecata in partea centrala, diferita  de alte arii similare din cadrul corpului galaxiei. Aspecte gravitationale sugereaza o concentratie enorma de masa – de miliarde de ori masa Soarelui intr-un spatiu volumetric ceva mai mare decat al Sistemului solar.  Este vorba de gaurile negre, care datorita atractiei gravitationale uriase pe care o exercita pot absorbi orice corp sau masa de corpuri care-i patrunde in campul gravitational. Datorita acestei uriase forte nici macar lumina nu poate parasi gaura neagra.