A fi singur acasa si in casa nu a reprezentat de prea multe ori o problema pentru ceva lume, decat poate in cazurile in care s-a intamplat ca cineva sa fie jefuit si hartuit de vreun om periculos sau de vreo persoana care i-a vrut raul, dar si in situatiile in care s-a intamplat sa se teama atat de tare de singuratate, incat sa isi puna capat zilelor.
Oricum, mi se pare ca aceste cazuri au fost minoritare, insa cazurile in care cuiva sa i se fi intamplat exact sa fie prin si torturat de monstri sau posedat de vreun spirit malefic nu s-a intamplat decat in carti sau in filmele horror. Atunci cand te afli singur acasa, toate inchipuirile tale sunt numai de rau si chiar si atunci cand auzi un zgomot nevinovat produs de vantul de afara sau de ploaia care bate pe acoperis iti este teama si vrei sa nu te fi aflat singur acasa in acea clipa.
Practic, mori de frica si te temi, cum s-ar spune, si de umbra ta. Nimic de la scoala sau din invatamintele parintilor tai nu te-au invatat cum sa te descurci cu vreo situatie imprevizibila si ce sa faci exact cand ti se pare ca ceva nu este in regula.
Atunci cand cineva te suna in toiul noptii cu numar necunoscut este mai rau parca, pentru ca in loc sa te gandesti la vreun admirator sau vreo admiratoare, tot ceea ce iti vine in cap sunt doar acele apeluri fara numar directionate in filme catre victimele vreunui criminal in serie a a vreunui hartuitor obsedat.
Ai vazut suficient de multe filme de groaza incat sa stii ca acel apel vine de fapt de undeva din interiorul propriei tale case si de ce sa nu cobori mai bine scarile ca sa vezi cu cine ai de-a face si cine te cauta, sau invers, de ce sa nu urci pana in mansarda sau pod sa vezi cine te astepata acolo la o intalnire surpriza?