Ai vazut vreodata vreo fetita mica care sa fie inconjurata de adulti care sa spuna niste lucruri extrem de dragute si amabile despre ea, lucruri de genul „Ce draguta este rochia ta” sau „Arati atat de asemanator cu mamica ta azi”? Aceste complimente pot sa fie foarte bine intentionate, insa imagineaza-ti impactul acestor cuvinte asupra mintii tinere a copiilor mici.
In timp ce poate sa fie ceva normal sa ne adresam unei fetite cu apelative si cu complimente ce tin de imaginea sa, pentru ca acel copil este frumos si bine imbracat nu inseamna pentru el ca este si social acceptat. Ca societate, suntem pregatiti sa privim fetitele cum ca ar fi frumoase si dragut imbracate, dar si aranjate inca de mici.
Nimeni nu intelege de fapt sau vrea sa stie despre faptul daca aceste fetite sunt si destepte sau sunt bine construite din punct de vedere fizic. In acest fel vedem baietii, dar nu si fetele. Fetelor li se spune sa nu isi petreaca prea mult timpul in soare sau alergand. Li se spune sa se comporte intr-un anumit fel, sa stea intr-un anumit fel si sa se imbrace dupa caz.
Copiii mici invata sa se recunoasca pe sine insisi atunci cand aproape au varsta de 2 ani. Foarte curand, cu toata lumea spunandu-le ceea ce este frumos si ceea nu este, acestia invata sa nu le placa ceea ce vad. In loc de a auzi lucruri dragute mereu despre felul frumos in care arata, daca un copil este apreciat in functie de infatisarea sa, mai ales daca este prea gras sau subtire, atunci va aparea mult mai repede sentimentul de ura asupra corpului sau.
Mai mult de atat, copiii care au parinti cu imagini negative asupra propriului corp, este posibil sa se comporte la fel. Copiii invata de la noi adultii si noi ar trebui sa le oferim cele mai bune exemple mereu.