Dupa ce o tara intreaga a asistat neputincioasa la drama familiei bucurestene cand un copil inocent de 4 ani si-a pierdut viata a inceput un nou scandal al cainilor de pe strada. Nepasarea unora, iubirea fata de animale, lipsa de interes a celor de la guvernare este un cerc vicios care face ca situatia sa bata pasul pe loc iar cainii sa ramana inca pe strada.
Dupa ce criticile nu au fost de ajuns, cu toata presa pe situatie reactiile sunt uimitoare. Primarul capitalei plange la televizor, politicienii se impart in doua insa nimic nu se face. Ce este de facut pana la urma? Unde sunt iubitorii de animale, unde sunt actiunile? Vrem fapte nu vorbe. Cum s-a anuntat un posibil referendum pentru Bucuresti de fapt in toata tara-cu mici exceptii- cetatenii se confrunta cu aceasta problema.
Indignare. Iubitorii de animale spun ca eutanasierea nu este o solutie. Ei hranesc caini si le ofera un sprijin cat de putin pentru ca sunt si ei suflete. Insa ceea ce nu se intelege este faptul ca o data cu alegerea facuta vine si responsabilitatea asumata de a nu lasa cainele pe strada. Ce nu se intelege este ca a adopta un caine inseamna a-l trata ca pe un membru de familie, oferind nu numai mancare ci si spatiu in propria locuinta.
Autoritati ineficiente. Se bat cap in cap. Cu o lege care stagneaza toti se invart dupa deget. Pentru ca ar putea parea drastici si blamati pentru eutanasiere. Insa aceasta situatie nu numai ca reflecta cat de putin fac alesii pentru popor insa aduce cu sine si lipsa de activitate in acest sens de-a lungul anilor. Daca ar fi luat atitudine pana acum nu se ajungea aici; daca s-ar face controale la adaposturi si modul de functionare a organizatiilor ce se ocupa cu salvarea cainilor nu ar mai suferi nimeni sau cel putin nu am numara vieti omenesti pierdute.
Prea multe intrebari si prea putine raspunsuri. Sunt multi si singura lor vina este ca oamenii nu fac nimic.