Din cele mai vechi timpuri, detinutii din inchisorile din Romania au ”beneficiat” de cele mai urate tratamente, astfel ca erau supusi unor batai crunte, erau privati de somn, crucificati sau impinsi sa stea in niste camere intunecate. Acestea reprezinta numai o mica parte a metodelor utilizate de Securitate pe parcursul Perioadei Interbelice care a descris Romania. Insa, exista si alte metode care au fost utilizate pentru a chinui prizonieii, in ideea de a-i determina pe acestia sa ”ciripeasca”.
Izolarea completa a detinutilor
O metoda asemanatoare cu cea a picaturii chinezesti, insa intr-o varianta mai romaneasca. Astfel, membrii Securitatii ii inchideau pe detinuti- dezbracati- in camere inchise si intunecate, impreuna cu sobolani flamanzi care isi duceau existenta in acea celula. De asemenea, detinutii erau inchisi in celule intunecate pentru perioade mai lungi de timp- se putea ajunge si chiar pana la cativa ani. Astfel, detinutii erau tinuti in aceste camere pana in momentul in care se hotarau sa vorbeasca.
O alta metoda de chin folosita in inchisorile din Romania era aceea de a tine detinutii atarnati cu capul in jos. Astfel, cel anchetat era tinut spanzurat cu capul in jos, timp in care membrii Securitatii le ardeau talpile detinutilor cu o flacara oxiacetilenica.
Crucificarea reprezinta una din cele mai crunte metode folosite de Securitate. Asadar, prizonierul era nevoit sa stea cu bratele deschise si legate de doua belciuge care erau infipte in perete, fara ca picioarele sa ii atinga pamantul. Dupa ce erau crucificati, urma si tortura efectiva a prizonierilor pana ce acestia isi dadeau drumul la gura: bataie sau smulgerea unghiilor de maini sau de la picioare.
Nu se putea sa lipseasca nici tortura psihica asupra prizonierilor. Pentru a tulbura gandurile victimelor, membrii Securitatii ii puneau pe acestia sa asculte benzi de megafon unde erau inregistrate sunete de urlete ale unei persoane necunoscute.