Scriitorul genului horror, H.P. Lovecraft, a postulat existenta unui panteon de divinitati straine extrem de puternice dar si a unor fiinte asemanatoare zeilor, care sunt potrivnice fata de ratiunea umana si intelegerea umana, dar care detin stapanirea asupra unui cosmos rauvoitor. Adevarul Universului reprezinta ceva pe care mintea umana nu o va intelege niciodata, iar intelegerea primelor principii care guverneaza Universul cauzeaza insusi nebunia.
In prima pozitie a panteonului creat de catre Lovecraft se afla Azathoth, demonul zeu care se afla in centrul Universului. Natura acestuia este cea de a crea haos si reuseste sa conduca Universul si timpul din spatiu de pe un tron negru.
Flautul de Azathoth este o metafora care descrie motorul creatiei care transforma haosul in cosmos, iar muzica sa este cea care tine existenta in existenta. Acesta este servit de catre un zeu-mesager numit Nyartathotep, care poseda constiinta si vointa si care reuseste sa ia diferite forme. Acesta serveste in functie de simturile si gandurile pe care Azathoth le are fiind un servitor de onoare.
Unii teoreticieni ai lui Lovecraft il asociaza pe Azathoth cu o gaura neagra care se afla in centrul Caii Lactee- sau a Universului- iar altii il asociaza cu haosul nuclear al Soarelui. Insa, cu toate acestea, exista altii care il asociaza pe zeul suprem al Universului cu legea de contractie infinita- in contrast cu zeitatea Yog-Sothoth, prezenta oriunde si care este asociata cu legea expansiunii infinite.
In fictiunea lui Lovecraft, Azathoth este descris ca un haos nuclear monstruos care se afla dincolo de orice spatiu si unghi, iar aceasta ar putea fi explicatia pentru gaurile negre. Fritz Leibe l-a descris pe Azathoh ca finalitatea absurda a Universului, iar in timp ce Lovecraft nu a declarat niciodata ca Azathoth ar fi echivalentul lui Dumnezeu, concluzia a fost intocmita de unii teoriticieni, iar multe dintre ideile sale au fost adoptate de ocultistii moderni.